In acest prim post va voi spune cum m-am decis sa postez pe un blog si de ce l-am ales pe acesta "spiritualitate la promotie", asadar:
Blog pentru ca simt nevoia sa impartasesc trairile mele din ultima perioada si sa recomand tuturor un mod de viata inteligent si armonie, lucruri care tin de cunoasterea de sine si dizolvarea ego-ului. Ce am costatat facand fata in fata cu o persoana? Un ego care ma priveste speriat de parca cineva incearca sa il desfiinteze, sa il scoata din stilul mecanic de a trai, sistemul lui de valori materiale este amenintat si care, stapan pe cel cu care incerc sa vorbesc, ii spune: ce vorbeste asta aici? nu te lua dupa el, ramai cu mine ca avem planuri si o sa fim tari, o sa-i dam pe toti pe spate. Apoi placa numarul doi: cineva i-a spalat creierul, face parte dintr-o secta, din misa, e cu bivolaru, nu fa asta pentru ca prietenii tai or sa te catalogheze la fel, nuuu!!!! Astfel, acel ego cu maini, picioare si ochi fuge si nu mai vrea sa mai auda de asa ceva. Hei!!! Unde fugi? Iti vorbeam de calitatea vietii, nu iti ia nimeni nimic, totul va fi la fel ca inainte. Degeaba...
Este o intamplare tip la baza careia cred ca se afla faptul ca cineva ne-a setat un stil de viata, o gandire, un sistem de valori, o viziune, un "eu am". Cine este acest cineva?... Va las pe voi sa va dati acest raspuns.
La nivel mental si de subconstient omul se programeaza ca un robotel si acum te intreb eu. Cine esti tu?
Faptul ca lumea este setata pe o anumita reactie atunci cand vine vorba de cunoastere si ca respinge din start posibilitatea de mai bine preferand sa caute bucuriile vietii cu lumanarea ma lasa rece la a mai aborda acest subiect in mod direct si ma retrag spunand, cine are ochi sa citeasca si cine are gura sa intrebe.
De ce "spiritualitate la promotie"? Daca in Egiptul Antic cel care vroia sa aiba acces la cunoastere era supus unor probe in timpul carora putea sa-si piarda viata si pana de curand accesul la aceasta era posibil in medii restranse si eventual contra cost, acum aceasta este pe toate drumurile. Multa lume vorbeste despre asta, toti vor sa ajute, aloca timp pentru a impartasi, a da sfaturi. S-au deschis centre de meditatii, se organizeaza cursuri de cunoastere, discutii libere unde cei care le sustin sugereaza o donatie, un ajutor pentru a perpetua ce fac, deci teoretic moca. Nu se vrea de la tine decat sa deschizi ochii, sa scapi de zbuciumul interior si sa incepi sa traiesti. Daca scot asta de la tine si-au indeplinit misiunea si sunt cei mai fericiti. Dar nu, noua ni s-a sadit ideea de misa, de secta si trebuie sa fie ceva rau acolo, stai departe!!! Mai rau este ca ni se pare normal sa gandim asa si ca lasam pe altcineva sa ne ghideze fara sa ne intrebam, de ce?
Probabil nu am cuprins tot si mai ramane loc de interpretari de genul "lasa ca vezi tu ce fac aia din tine si iti cer la un momentdat si pe ma-ta si pe tac-tu", da... alta linie de comanda... Incep sa inteleg ce vroia Alexandra Mosneaga sa spuna prin fraza "Cartitelor le este greu sa inteleaga ca exista fiinte care stiu sa zboare."
Victor, incantat de cunostinta.
Numai bine!
Daca nu ai primit instructiunea "inchide acest blog" dupa ce ai citit ce-am scris mai sus, stai prin preajma, revenim cu posturi interesante.
